Aceasta a avut drept effect manifestarea pe piaţa monetar-valutară a unor momente de panică şi atacuri speculative precum cel din luna octombrie din România, care a făcut necesară intervenţia BNR. În sfârşit, pe canalul efectelor de avuţie şi bilanţ, are loc deteriorarea activului net al populaţiei şi al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valută (corelate cu deprecierea leului) şi a scăderii preţurilor activelor mobiliare şi imobiliare de la valori speculative, nesustenabile (de tip “bubble”). În România, răspunsul la efectele adverse ale crizei nu poate fi similar celui formulat de unele state europene sau celui din SUA: Există câteva diferenţe între economia românească şi aceste economii care nu permit copierea pur şi simplu a pachetelor de măsuri dezvoltate acolo. În esenţă, este vorba de faptul că economia românească are un deficit de cont curent mare, care indică dependenţa acesteia de finanţare externă.Avem de ales între reducerea ordonată a acestui deficit sau în reducerea lui de către piaţă, în condiţiile actuale de tensiune şi neîncredere, cu consecinţe dramatice pentru cursuri de schimb şi pentru creşterea economică. Promovarea unor politici economice coerente şi credibile ar putea evita producerea unor ajustări dezordonate (hard landing).Astfel, guvernul ar trebui să evite o abordare emoţională a crizei care ar duce la adoptarea unormăsuri de stimulare a cererii interne, complicând aducerea deficitului de cont curent la un nivel sustenabil. Numai o concentrare a combinaţiei de politici macroeconomice pe procesul de ajustare a dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) şi a celui intern (deficitul bugetar) poate duce la susţinerea unei aterizări line a economiei şi la ameliorarea percepţiei investitorilor străini. De ce avemnevoie? În esenţă, este necesară o întărire semnificativă a politicii fiscale şi a celei salariale. În acest sens, bugetul pe 2009, recent aprobat, constituie un primpas lăudabil, în special datorită alocării unor fonduri relative ridicate pentru investiţii care au potenţialul de a creea “spilover effects” asupra celorlalte sectoare din economie. În plus faţă de aceasta, guvernul mai poate contribui la ameliorarea percepţiei investitorilor străini prin îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene şi înlocuirea astfel, într-o anumită măsură, a finanţării externe private cu finanţare externă publică sau prin cearea de noi locuri demuncă în domenii insufficient valorificate (infrastructură, turism, agroalimentar), care să preia, treptat, rolul de motor al creşterii economice.