Multe dintre firmele active pe piaţă nu deţin nicio formă de protecţie legală a mărcii, respectiv de protecţie intelectuală. Doar 2-3% dintre întreprinderile mici mijlocii din Cluj au mărci înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), potrivit declaraţiilor antreprenorilor locali şi specialiştilor în domeniul proprietăţii industriale. Mai mult, 95% dintre acestea îşi pot pierde site-ul (dreptul asupra promovării produsului, comerţului sau serviciilor). În unele cazuri le poate fi ameninţată chiar denumirea comercială, precum şi semnul distinctiv pe care îl asociază comerţului lor în vederea promovării pe piaţă, dacă vor cădea pradă vânătorilor de mărci.

Firmele clujene riscă să rămână fără drepturi asupra propriilor denumiri comerciale

Oamenii de afaceri tratează cu neglijenţă şi dezinteres înregistrarea la OSIM, cu toate că acest lucru le poate aduce mari dezvantaje, dacă business-ul lor se va dezvolta şi va reuşi să se impună ca brand pe piaţă. Însă, atunci, chiar dacă vor dori să acţioneze pentru a se proteja legal, s-ar putea ca demersul lor să fie tardiv şi să se treazească în situaţia în care propria marcă, desenele şi modelele lor industriale sunt înregistrate la OSIM de un alt titular, care îi poate trage la răspundere pentru folosire „ilegală”.

Pe altă parte, nu puţine sunt societăţile comerciale care aleg ca numele să se confunde cu branduri mari, în speranţa că îşi vor vinde mai bine marca. Numai că lipsa de originalitate le poate aduce prejudicii, iar proprietarii nu mai pot beneficia de drept asupra mărcii. Altfel spus, succesul de piaţă le poate fi afectat de un nume prost ales din dorinţa de speculă.

Vânătorii  de mărci

O firmă din Galaţi a reuşit să facă o adevărată afacere trecându-şi în „cont” numeroase mărci autohtone. Galmopan Galaţi are în portofoliu peste 2.500 de mărci din sectorul alimentar, urmărind înregistrarea tuturor mărcilor importante care nu sunt protejate conform prevederilor legale.

Dacă se ajunge la un proces pentru revendicarea dreptului de proprietate a unei mărci, nimeni nu are vreo certitudiune asupra soluţionării dorite.

„Într-o asemenea situaţie, în momentul în care o marcă vine în conflict cu o denumire comercială, instanţa analizează fiecare caz în parte, iar dacă denumirea comercială este de norietate, cunoscută pe un larg teritoriu determinat (adică cu aplicabilitate în România), există şansa ca decizia să-l favorizeze pe cel care a folosit acea marcă fără a o înregistra la OSIM. Dar, neînregistrarea poate duce la litigii, timp şi bani risipiţi.”, argumentează expertul european în domeniul proprietăţii industriale dr. Delia Ciurea, Agenţia de Proprietate Industrială Acta Marque. Aceasta subliniază că Legea mărcilor şi indicaţiilor geografice nu condiţionează înregistrarea unei mărci de utilizarea ei efectivă.

Chiar dacă o companie nu a început producţia unui anumit produs sau serviciu, poate înregistra respectiva marcă, astfel încât are drepturile de proprietate garantate legal, explică dr. Delia Ciurea.

Dependenţa  între dezvoltarea locală a sectorului IT şi titlurile de proprietate

În spectrul tehnologiei şi cercetării lucrurile se întâmplă repede, iar timpul este una dintre cele mai importante resurse. Pentru a avea drept de proprietate asupra unui soft, de exemplu, este necesară atât înregistrarea mărcii ca atare, suportul tehnic (softul propriu-zis), dreptul de autor, ideea în baza căreia operează şi care îl indivizidualizează ca produs unic. Prin urmare, trebuie completate mai multe clase pentru garantarea proprietăţii asupra întregului, un astfel de produs aflându-se la interferenţa unor drepturi de proprietate intelectuală şi materială. Fără a opţine aceste titluri, proprietarul nu poate comercializa softul. De aceea, marca presupune aproape 80% din valoarea produsului.

„Orice companie poate deveni un brand, iar dacă nu deţine marcă înregistrată riscă destul de mult. 95% dintre întreprinzătorii locali pot fi lăsaţi fără marcă sau site. Realitatea de care foarte puţini sunt conştienţi e că, în 3 ani, vor apărea tot mai mulţi oportunişti care vor cumpăra mărcile neînregistrate în masă şi le pot lua afacerile celor care nu au fost prudenţi în acest sens.”, apreciază managerul unei firme de IT, SCIT Tehnology, Samy Bălaşa.

De altfel, acesta menţionează că legea, HG 573/1998, privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, este deficitară faţă de nevoile pieţei. Samy Bălaşa susţine că timpul îndelungat în care se finalizează înregistrarea unei mărci (până la 6 luni de zile) îi împiedică pe cei din industria tehnologiei să investească cu 20% mai mult în plan local. Mai cu seamă că domeniul se bazează pe inovaţie, iar ideile şi conceptele pot fi preluate la scurtă vreme după ce au fost lansate. Astfel, linia de producţie intră în funcţiune, dar proprietarul încă nu a primit marca de la OSIM. Samy Bălaşa crede că o potenţială soluţie ar fi o colaborare strânsă între Registrul Comerţului şi OSIM. Singura ţară unde Registrul funcţionează în comun cu OSIM este Finlanda.

“Avocaţii ar trebui să sfătuiască antreprenorii despre natura drepturilor de proprietate asupra mărcilor, încă de la momentul în care o persoană ia hotărârea de a înfiinţa o afacere”, precizează dr. Delia Ciurea.

Brandul nu e marcă, iar marca nu este conţinutul unui produs

Marca este un bun încorporabil al societăţii care se poate vinde şi poate fi evaluată financiar. Marca nu este un brand, dar poate creşte şi se poate materializa astfel. “Ea nu reprezintă doar denumirea unui produs sau serviciu, ci funcţia ei cea mai importantă este de a produce diferenţierea dintre produse, de a conferi calitatea, de putea fi identificabilă în raport cu originea şi producătorul, explică Cristian Cărămidă, în volumul Brand&Branding.

Poate fi considerată marcă orice semn grafic sau verbal, cât şi forma unui produs sau ambalajul său care permite distingerea unui produs ori serviciu de altele care aparţin altor întreprinderi. Cât despre produs ca atare, adică ceea ce se referă la conţiut dincolo de ambalaj, dacă acesta este constituit după o formulă unică, atunci proprietatea asupra lui rezidă în deţinerea unui brevet de invenţie sau drept de autor.

TARIFE OSIM

Marcă verbală (adică utilizarea mărcii după cum se pronunţă, fără elemente grafice distinctive)— pe o singură clasă: 723 de lei

Marcă verbală—pentru trei clase: 1.080 de lei

Marcă cu siglă color—pe o singură clasă: 1.368 de lei

Marcă cu siglă color—pentru trei clase: 1.728 de lei (fiecare clasă costă 180 de lei)

Brevet: tarifele oscilează între 345 şi 20.700 de lei

Articol conceput cu sprijinul Agenţiei Acta Marque (specilizată în proprietate industrială)

Contact: www.actamarque.ro, office@actamarque.ro