Flash Feed Scroll Reader

Tag Archive | "interviu"

Interviul Presedintelui CCI Cluj- ing. Stefan DIMITRIU in suplimentul Romania Competitiva al revistei PIATA FINANCIARA, dedicat judetului Cluj


Lecturati aici  (click pentru descarcare) interviul acordat publicatiei PIATA FINANCIARA de catre Presedintele Camerei de Comert si Industrie Cluj, ing Stefan-Florea DIMITRIU.

Interviul a fost publicat in paginile suplimentului Romania Competitiva dedicat judetului Cluj http://www.piatafinanciara.ro/wp-content/uploads/2015/11/Romania-competitiva_Cluj_PF.pdf

 

sursa: Piata Financiara

Publicat in : Economic - FinanciarComentariile sunt închise pentru Interviul Presedintelui CCI Cluj- ing. Stefan DIMITRIU in suplimentul Romania Competitiva al revistei PIATA FINANCIARA, dedicat judetului Cluj

Interviu Mihai Daraban, Presedintele Camerei de Comert și Industrie a României


Interviu cu domnul Mihai Daraban, Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României acordat pentru ziare.com

Ce aşteaptă mediul de afaceri de la prezidenţiabili?

Eficientizarea cheltuielilor publice în România ar trebui să fie noul obiectiv de ţară, spune Mihai Daraban, noul şef al Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

În acest context, reprezentantul CCIR menţionează că mediul de afaceri din România este foarte interesat de cum s-au gândit candidaţii la preşedinţia României să asigure stabilitatea economică a ţării.

Aţi preluat recent conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie a României după multe scandaluri în care a fost implicat fostul preşedinte Mihai Vlasov. Care sunt acum obiectivele CCIR?

Camera Naţională se afla într-un proces de consolidare interna pentru a trece de la statutul de observator neimplicat, la care a fost adusă în ultimii ani, la statutul de participant activ la dezbaterea publică pe teme economice şi de apărător al intereselor mediului de afaceri.

Implementam o serie de proceduri menite să crească gradul de participare a Sistemului Cameral la dezbaterea economică. De exemplu, va creşte frecvenţa preluării de evaluări sectoriale din teritoriu astfel încât interesele mediului de afaceri să fie apărate pe baza unui proces participativ la nivel naţional cât mai amplu.

De asemenea, vom diversifica serviciile pe care le vom pune la dispoziţia companiilor, astfel încât Sistemul Cameral să devină principalul ghid al firmelor româneşti în materie de legislaţie, dar şi în relaţia cu instituţiile publice.

În paralel, lucrăm la refacerea legăturilor cu partenerii Camerei, distruse de domnul pe care l-aţi amintit. Am reuşit să actualizăm protocoalele cu ministerele, pentru a le adapta la evoluţiile recente şi a le face utile.

Am semnat un protocol cu Fondul de Mediu pentru ca vrem să sprijinim mediul de afaceri în procesul de atragere a fondurilor europene. Reprezintă un obiectiv în interes public şi o necesitate creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene şi noi vom face toate eforturile să sprijinim acest efort.

Nu în ultimul rând, intenţionam să sprijinim diplomaţia comercială şi să ne implicăm direct în atragerea de investiţii în ţară. Vrem să venim în sprijinul diplomaţiei comerciale a României prin preluarea organizării forumurilor şi a misiunilor economice în străinătate.

Realitatea este ca după 7 ani de la aderarea la Uniunea Europeana, potenţialul României este foarte puţin cunoscut, comparativ cu cel al altor ţări. Trebuie să găsim soluţii mai potrivite şi pentru promovarea externă, şi pentru a face lucrurile mai simple şi mai uşoare pentru investitorii străini, aici în ţară.

Cum s-ar putea face acest lucru?

Sunt multe modalităţi, între care una ar putea fi instituirea obligaţiei ca toate administraţiile locale să facă publice disponibilităţile de terenuri şi de conectare la utilităţi, pentru ca multe investiţii sunt ratate din cauza junglei imobiliare spre care investitorii sunt împinşi după ce pun piciorul în ţară. Investitorul ar avea la dispoziţie, în mod centralizat, disponibilităţile către investitori şi punctele forte ale fiecărei localităţi.

Simplificarea accesului investitorilor în România ar fi de un real ajutor. Orice efort trebuie făcut. Statele se bat pe fiecare investiţie mai mult ca niciodată.

Care sunt evaluările CCIR despre starea actuală a economiei?

Din punct de vedere macroeconomic, lucrurile par să arate bine, însă mediului de afaceri îi este foarte greu. Taxa pe construcţiile speciale a afectat puternic sectorul productiv. Povara fiscală este mare şi pe lângă aceasta, fiscul nu face niciun efort să arate respectul cuvenit firmelor care contribuie la bugetul de Stat.

Acum e un context electoral şi nu ştiu dacă e un moment în care lucrurile ar putea fi discutate cu calm, dar după alegeri trebuie regândit total modul în care statul acţionează, în care se raportează la firme şi, îndrăznesc să spun, cum cheltuie banii din taxe şi impozite.

Din păcate, Ministerul Finanţelor are un comportament specific secolului trecut şi nu sesizam vreo dorinţa a conducerii să îl adapteze la necesităţile actuale. Nu mai spun că, în continuare, bugetul este construit exclusiv în funcţie de necesităţile sistemului bugetar. Din punctul nostru de vedere, eficientizarea cheltuielilor publice în România ar trebui să fie noul obiectiv de ţara. Câtă vreme nu vom face acest lucru, rămânem în cercul vicios în care rezultatul politicilor publice nu se va vedea pentru că efectiv banii se pierd pe drum.

Pe de altă parte, există şi domenii unde lucrurile evoluează bine, precum agricultura. Sunt, de asemenea, perspective importante de dezvoltare a sectorului energetic şi aici am în vedere explorările pentru resurse energetice atât on shore, cât şi off-shore, în Marea Neagra.

Care este părerea dumneavoastră despre Guvernul Ponta?

Obiectivul nostru este acela de a apără interesele mediului de afaceri şi pentru aceasta vom fi parteneri de dialog cu orice guvern al României, după cum este firesc să avem un dialog consistent şi cu opoziţia.

Primul ministru Ponta a fost deschis la un dialog real cu noi şi acest lucru ne bucură. De asemenea, colaborăm foarte bine cu o parte dintre ministere. Speram să vedem aceeaşi deschidere din partea întregului mediu guvernamental, deschidere de care avem nevoie în timpul procesului decizional, nu după. Dialogul post-factum nu e autentic şi nu are nicio valoare pentru mediul de afaceri.

Credeţi că temele economice vor fi mai prezente în campania care se apropie?

Sper că vor fi prezente şi în măsura posibilităţilor vom încuraja dezbaterea pe teme economice. Credem în valoarea dialogului cu toate forţele politice. În acest sens, vom putea găzdui prezentarea viziunii sau a programelor economice ale principalilor candidaţi.

Mediul de afaceri este foarte interesat să cunoască viziunea pe care candidaţii la preşedinţia Romaniei o au despre dezvoltarea economică. Cum s-au gândit să asigure stabilitatea economică şi predictibilitatea legislaţiei fiscale sunt subiecte de maxim interes pentru mediul de afaceri şi vom face tot ce ţine de noi pentru a încuraja dezbaterea publică pe aceste teme.

Independenţa energetică vi se pare un obiectiv fezabil pentru România?

Sunt 100% convins că este un obiectiv fezabil. Proiectele care vor duce la asigurarea independenţei energetice a României sunt proiecte strategice în interes naţional. Este cu atât mai important să accelerăm atingerea acestui obiectiv cu cât în plan internaţional situaţia se complică pe zi ce trece. Sperăm că toţi actorii politici vor sprijini fără ezitări obiectivul realizării independenţei energetice a României.

Sursa: http://www.ziare.com/economie/comert/ce-asteapta-mediul-de-afaceri-de-la-prezidentiabili-interviu-cu-mihai-daraban-seful-ccir-1316278

Publicat in : Economic - FinanciarComentariile sunt închise pentru Interviu Mihai Daraban, Presedintele Camerei de Comert și Industrie a României

INTERVIU – Ambasadorul Greciei: Economia României nu are finanţare suficientă. Soluţia – fondurile UE


Interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de ambasadorul Greciei la Bucureşti, Grigoriosn Vassiloconstandakis:

Reporter: Investitorii greci continuă să investească în România, în pofida crizei economice care se resimte încă în Grecia. Care sunt motivele?

Grigorios Vassiloconstandakis: Într-adevăr, în pofida crizei, Grecia era al şaselea investitor în economia românească la sfârşitul anului 2013, cu circa 5 miliarde de euro investiţi în aproape toate domeniile economiei. Relaţiile bilaterale puternice îşi au rădăcinile în legăturile istorice pe plan cultural şi economic favorizate de excelentele relaţii politice dintre ţările noastre. Firmele greceşti au venit în România devreme, încă de la începutul anilor ’90, în anii dificili ai tranziţiei. Ele au avut încredere în potenţialul economiei şi al societăţii româneşti şi, de atunci, au jucat un rol pozitiv în modernizarea economiei româneşti.

Numărul companiilor cu capital grecesc sau cu participare grecească înregistrate în România a depăşit 5.000. Prezenţa acţionariatului grec în cadrul companiilor româneşti este foarte puternică în sectorul financiar, în telecomunicaţii, în diferite ramuri ale sectorului manufacturier, în retail şi reţele de distribuţie, în agricultură şi zootehnie, servicii medicale, consultanţă, construcţii. În special în sectorul financiar, băncile greceşti s-au angajat, atunci când a fost necesar, să-şi menţină expunerea pe piaţa românească şi chiar să-şi mărească capitalul. Spre exemplu, puţini români ştiu că ponderea băncilor greceşti este de 21% din întregul sector bancar din România.

Multe companii greceşti îşi continuă programele de investiţii în industria alimentară, prelucrarea aluminiului, agricultură, sectorul serviciilor medicale, energie regenerabilă. În plus, fondurile structurale europene şi dezvoltarea infrastructurii oferă noi oportunităţi pentru o cooperare de succes în domeniul afacerilor.

Reporter: V-au semnalat problemele cu care se confruntă?

Grigorios Vassiloconstandakis: După cum am mai spus, companiile greceşti investesc în continuare în România deoarece găsesc aici un mediu de afaceri favorabil. Condiţiile necesare pentru un mediu favorabil sunt stabilitatea şi predictibilitatea în ceea ce priveşte guvernanţa economică. O problemă comună pentru toţi investitorii este faptul că economia românească nu are finanţare suficientă. Ce vreau să spun este că multe oportunităţi de business, cu un potenţial imens, nu găsesc surse de finanţare.

Soluţia constă în dezvoltarea unor structuri, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, care să-şi asume sarcina de a creşte absorbţia fondurilor UE. În atingerea acestui obiectiv, eu vă asigur că oamenii de afaceri greci şi băncile greceşti care operează în România au multe de oferit, având în vedere experienţa de succes de patru decenii în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor UE în ţara noastră, şi mai ales în infrastructura de transport, de care România are nevoie.

Reporter: Pe de altă parte, investitorii români nu prea investesc în Grecia. Aţi încercat să-i convingeţi să facă acest lucru?

Grigorios Vassiloconstandakis: Desigur că atragerea de investiţii în ţara noastră este una dintre sarcinile Ambasadei. Există deja investitori români activi în Grecia, mai ales în turism şi comerţ. În plus, sunt mulţi români care s-au dus în Grecia să muncească iar acum îşi dezvoltă întreprinderi mici şi mijlocii, care contribuie la PIB-ul ţării. Şi, permiteţi-mi să adaug că, deşi, aşa cum aţi spus, românii nu merg în Grecia pentru a investi, sute de mii ajung în fiecare vară în calitate de turişti, cunoscând, astfel, mai bine ţara noastră şi oportunităţile pe care le oferă. În afară de asta, câteva mii de români, atraşi de frumuseţile naturale ale ţării mele, precum şi de preţurile rezonabile, şi-au cumpărat case în Grecia.

Reporter: Grecia a ocupat mult timp paginile presei internaţionale din cauza crizei economice şi financiare. Care este situaţia în prezent?

Grigorios Vassiloconstandakis: Grecia a făcut progrese în ultimul timp. Potrivit celor mai recente date, Grecia va reveni pe creştere, în 2014. Sistemul bancar a fost deja stabilizat şi am abordat cu succes „deficitele gemene”. În 2015, ne aşteptăm nu numai la un excedent primar, dar şi la un mic excedent fiscal. Costurile de îndatorare atât prin intermediul obligaţiunilor suverane cât şi corporative au scăzut considerabil. Anticipăm că ratele dobânzilor vor scădea în continuare, iar lichiditatea va spori prin investiţii străine directe şi privatizări. De asemenea, se aşteaptă o reducere considerabilă a costurilor de capital din sectorul privat. Băncile şi companii greceşti au început să aibă acces în mod semnificativ pe pieţe cu propriile lor obligaţiuni corporative. Iar sistemul bancar din Grecia a revenit pe pieţele internaţionale, prin finalizarea celei de-a doua etape de recapitalizare prin fonduri private. Acesta este un nou semn de încredere în economia greacă şi el va contribui la îmbunătăţirea stării de spirit şi creşterii lichidităţii în economia reală, relaxând finanţarea pentru IMM-uri.

De asemenea, s-a înregistrat o importantă îmbunătăţire a competitivităţii Greciei. În prezent aplicăm cu succes un program ambiţios de ajustare economică care se se concentrează nu numai pe ajustarea fiscală, ci şi pe reforme structurale cheie care să sporească competitivitatea ţării. Reformele structurale au fost implementate în aproape toate domeniile de activitate economică, cele mai importante fiind piaţa forţei de muncă, sistemul de pensii, cel de sănătate, protecţie socială, administraţie publică şi fiscală. Au fost introduse iniţiative legislative, care vor da roade pe termen mediu, cum ar fi noua lege a investiţiilor şi codurile fiscale.

Reducerea deficitului bugetar şi creşterea competitivităţii vor face din Grecia o destinaţie de investiţii mai atractivă şi sperăm că oamenii de afaceri români vor lua în considerare noi oportunităţi de business. Personal, consider că aceasta este una dintre sarcinile principale pe care Ambasada le poate îndeplini în timpul misiunii mele aici.

Reporter: Grecia a predat, la începutul lunii, Preşedinţia Uniunii Europene Italiei. Cum aţi caracteriza Preşedinţia elenă a UE?

Grigorios Vassiloconstandakis: Grecia a deţinut Preşedinţia Consiliului UE într-o perioadă marcată de provocări importante nu numai pentru Atena, ci pentru întreaga Europă. Exercitarea Preşedinţiei a coincis cu un imens efort în vederea redresării economice a Greciei, care a ieşit din cea mai grea criză din ultimele decenii. În acelaşi timp, întreaga Europă a trebuit să facă faţă impactului crizei, care nu a afectat doar economia, ci şi realităţile politice şi economice. Această criză a zdruncinat multe certitudini şi a dat naştere unor îndoieli în privinţa multor aspecte referitoare la Uniune.

Primul nostru obiectiv a vizat redresarea după criză şi încercarea de a răspunde la nevoile urgente ale cetăţenilor europeni. Apoi, am încercat să restabilim credibilitatea UE şi a abilităţilor sale de a obţine rezultate în situaţii critice.

Ne-am concentrat pe domeniile politic, economic şi financiar, încercând să promovăm politici pentru reducerea şomajului, pentru aprofundarea uniunii economice, precum şi a uniunii bancare. În timpul Preşedinţiei elene au fost finalizate 67 de documente legislative la nivel politic, în timp ce în cadrul Consiliului s-a obţinut un consens politic pentru alte documente, pe care Italia, care asigură în prezent Preşedinţia, trebuie să le negocieze cu Parlamentul European. În plus, documente politice importante privind securitatea şi prosperitatea cetăţenilor europeni au fost negociate şi adoptate.

Reporter: Unii politicieni români, inclusiv preşedintele, au sperat că se va lua o decizie în iunie privind aderarea României la Schengen. Dar nu s-a întâmplat aşa. De ce? Există încă ţări care se opun?

Grigorios Vassiloconstandakis: Preşedinţia elenă a sprijinit în mod constant România în toate obiectivele sale din cadrul Uniunii, în special în privinţa aderării la Spaţiul Schengen. Acest lucru s-a bazat pe faptul că România îndeplineşte toate condiţiile. Mai mult, Grecia împărtăşeşte abordarea potrivit căreia integrarea în Schengen nu trebuie condiţionată de raportul MCV. Cum decizia presupune cooperarea interguvernamentală a statelor membre, vom continua să sprijinim România în atingerea acestui obiectiv.

Reporter: Ce părere aveţi despre creşterea numărului de europarlamentari extremişti proveniţi în special din ţări precum Marea Britanie, Franţa şi Grecia?

Grigorios Vassiloconstandakis: După cum spuneam, Grecia a deţinut Preşedinţia într-o perioadă în care Europa trece printr-o fază extrem de delicată. Extinderea şi intensitatea crizei, precum şi nivelul recesiunii şi al şomajului au zdruncinat încrederea unui segment important al cetăţenilor europeni, inclusiv greci, în instituţiile UE şi au afectat grav coeziunea socială.

Provocarea noastră constă în a asigura prosperitate şi stabilitate, iar pentru a reuşi Uniunea Europeană trebuie să-şi reafirme misiunea în inimile şi în mintea cetăţenilor săi. Solidaritatea, statul de drept într-un mediu democratic fără compromisuri, confruntarea efectivă a ideilor rasiste şi xenofobe, precum şi lupta împotriva actelor care şubrezesc idealurile europene ar trebui să fie principala noastră preocupare în timp ce ne îndreptăm spre viitorul nostru european comun. Acesta este unul dintre motivele pe care Preşedinţia greacă s-a axat, pe încercarea de a răspunde nevoilor urgente ale cetăţenilor europeni. Viteza reacţiei noastre trebuie să fie pe măsura gravităţii şi urgenţei acestor probleme.

Ca să rezum, noi credem că doar dacă ne luptăm pentru a găsi soluţii eficiente la probleme sociale, printre care, în primul rând, şomajul, printr-o serie de acţiuni coordonate la nivel european, putem feri societatea de influenţele şi ideologiile xenofobe, extremiste şi rasiste.

Reporter: Cum vedeţi parcursul Republicii Moldova, Georgiei şi Ucrainei după ce au semnat Acordurile de Asociere cu UE?

Grigorios Vassiloconstandakis: Semnarea la 27 iunie de către R. Moldova şi Georgia a Acordurilor de Asociere şi de Liber Schimb şi a ultimelor capitole ale acestor acorduri de către Ucraina a reprezentat un punct de reper important atât pentru UE, cât şi pentru cele trei ţări din Parteneriatul Estic. Este important de notat că fiecare dintre cele trei ţări a luat decizia de a semna acordurile din proprie iniţiativă. Împreună cu instituţiile europene, Preşedinţia greacă a făcut eforturi consistente pentru a implementa deciziile Consiliului şi pentru a devansa data semnării din august în iunie. Implementarea Acordurilor este următorul pas crucial. Doar continuarea reformelor va permite consolidarea instituţiilor democratice şi va duce la crearea de creştere economică şi de noi locuri de muncă, permiţându-le partenerilor noştri să beneficieze pe deplin de facilităţile oferite de Acorduri. UE este pregătită să sprijine în mod activ R. Moldova, Georgia şi Ucraina pe parcursul acestui proces.

Sursa: MEDIAFAX

Publicat in : Economic - FinanciarComentariile sunt închise pentru INTERVIU – Ambasadorul Greciei: Economia României nu are finanţare suficientă. Soluţia – fondurile UE

INTERVIU-Wojciech Zaremba: Oltchim are nevoie de restructurare pentru a evita închiderea companiei


Wojciech Zaremba, reprezentantul grupului german PCC SE pentru România (acţionar minoritar al combinatului chimic Oltchim din Rm. Vâlcea), spune într-un interviu pentru NewsIn că singura şansă a Oltchim pentru a supravieţui în condiţiile actuale ale mediului de afaceri este restructurarea urgentă.

Întrebare: Oltchim a raportat pierderi pentru anul 2010. Care sunt factorii care au determinat această situaţie?

Wojciech Zaremba: PCC SE consideră că Oltchim are nevoie urgent de restructurare pentru a evita închiderea companiei, ceea ce constituie un risc major, ţinând cont de escaladarea datoriilor şi generarea continuă de pierderi. PCC SE are convingerea că primul pas în restructurarea Oltchim ar trebui să fie schimbarea conducerii societăţii, care a dezamăgit compania, angajaţii şi acţionarii acesteia, deoarece după 20 de ani conducerea companiei nu este capabilă să genereze rezultate financiare pozitive.

Primul motiv major pentru care Oltchim generează pierderi financiare uriaşe în ultimii patru ani este faptul că managementul Oltchim a eşuat în a adapta compania la evoluţiile pieţei şi, în ciuda eşecurilor repetate, continuă să aplice soluţii de business ale anilor ’60, care sunt nerealiste şi care nu pot da Oltchim şansa de a supravieţui şi de a se dezvolta în condiţiile actuale ale mediului de afaceri.

Cel de-al doilea motiv ţine de investiţiile eşuate implementate de Oltchim în perioada 1995-2007. Acest program de investiţii, în valoare de 335 milioane de euro, nu a reuşit să genereze valoare pentru companie, ducând la înrăutăţirea dramatică a situaţiei financiare a Oltchim SA, la agravarea structurii costurilor, precum şi la escaladarea datoriilor şi a costurilor de finanţare pentru companie.

Ambii factori, lipsa de restructurare la Oltchim în ultimii 20 de ani şi deciziile neinspirate ale conducerii în materie de investiţii, au avut o influenţă negativă asupra Oltchim şi au tras compania în jos începând cu anul 2006, într-un ritm extrem de alert.

Î: Unde se situează Oltchim în acest moment pe piaţa globală? Cât de dură este concurenţa pe piaţa produselor chimice?

WZ: La întrebarea unde se află exact Oltchim pe piaţa globală a produselor chimice ar trebui să răspundă conducerea Oltchim. Dar cu siguranţă nu se află într-un loc confortabil. Oltchim se bazează prea mult pe PVC în portofoliul său – un produs care nu poate fi realizat profitabil la Oltchim din cauza lipsei de materie primă şi a capacităţii prea mici a pirolizei (chiar dacă va fi repornită), precum şi din cauza capacităţii producţiei de PVC în această locaţie.

Există însă alte produse în portofoliul Oltchim care sunt bune (poliolii, oxo-alcoolii, soda), dar aceste produse şi instalaţii de la Oltchim ar trebui să fie modernizate în conformitate cu standardele actuale, iar portofoliul ar trebui extins cu produse specializate, pentru a permite Oltchim să genereze marje de profit mai ridicate pentru aceste mărfuri.

În ceea ce priveşte concurenţa pe piaţa industriei chimice, aceasta poate fi caracterizată ca fiind una acerbă, deoarece producătorii europeni trebuie să concureze cu acele capacităţi noi care au fost date în exploatare în Orientul Mijlociu, China şi SUA. Costurile de producţie scăzute din Orientul Mijlociu, China şi Statele Unite ale Americii fac ca mediul de piaţă să fie foarte dificil pentru producătorii europeni, care sunt forţaţi să devină mai eficienţi, doar pentru a nu înregistra pierderi.

Variantele alternative disponibile pentru producătorii europeni din industria chimică sunt următoarele: creşterea eficienţie şi capacităţilor pentru a beneficia de avantajele economiei la scară largă şi, ca rezultat, să se obţină un cost mai mic de producţie pe tonă ca să poată concura cu importurile din Statele Unite ale Americii, Asia şi Orientul Mijlociu. Această opţiune poate fi folosită de holding-uri globale precum Shell, BASF sau Solvay.

A doua opţiune, care este singura disponibilă pentru combinatele chimice de dimensiuni mici şi mijlocii din Europa – cum ar fi PCC Rokita sau Oltchim, este de a merge pe direcţia produselor chimice de nişă şi extrem de avansate şi, oferind astfel de produse personalizate pentru anumiţi clienţi şi nevoi specifice, să supravieţuiască pe piaţă, datorită unui portofoliu divers şi unor marje de profit mai mari, generate de produse cu valoare adăugată.

Î: Ce măsuri sunt necesare pentru a aduce Oltchim la zi pentru o dezvoltare viitoare?

WZ: Rezultatele financiare ale Oltchim reclamă o analiză profundă şi o restructurare a companiei, deoarece acestea confirmă faptul că societatea este într-o continuă situaţie de criză, care se agravează în permanenţă.

Din anul 2006 Oltchim nu a mai generat rezultate nete pozitive, iar pierderile sale s-au adâncit în fiecare an. Pierderile Oltchim au ajuns în anul 2007 la cifra de -95.893.917 lei, în anul 2008 la -234.001.449 lei, în 2009 la -209.887.210 lei şi în anul 2010 la cifra de -214.418.203 de lei.

PCC SE îşi reiterează punctul de vedere potrivit căruia Oltchim are nevoie de o evaluare corectă a nevoilor sale financiare imediate.

PCC SE crede cu tărie că Oltchim trebuie să fie complet restructurat. După restructurare, ar trebui să fie elaborat de urgenţă un nou plan de afaceri pentru companie, bazat pe produsele Oltchim care pot genera profit, cum ar fi polioli, oxo alcooli, anhidridă ftalică şi sodă caustică, precum şi noi proiecte Greenfield, care ar putea spori competitivitatea Oltchim, cum sunt TDI sau MDI.

Oltchim ar trebui să pună în aplicare investiţii care s-o transforme într-o companie viabilă şi profitabilă şi nu să investească în instalaţii învechite, depăşite şi care nu funcţionează, cum este Arpechim.

PCC SE consideră că Oltchim trebuie să fie urgent restructurat. Creşterea şi acumularea datoriilor şi pierderile continue confirmă nevoia unor schimbări la Oltchim.

Î: Achiziţionarea Arpechim va ajuta Oltchim să facă faţă competiţiei sau va agrava problemele financiare ale companiei?

WZ: Arpechim a fost achiziţionat de Oltchim SA în decembrie 2009. Arpechim fusese închis de Petrom în anul 2008 din cauza unor avarii tehnice şi deoarece instalaţia era ineficientă, producând pierderi.

De atunci nu s-a schimbat nimic, instalaţia a rămas închisă, cu o capacitate mică de 185.000 tone (10% din capacitatea pirolizelor construite în prezent) şi nici rafinăria din Piteşti, care este conectată printr-o reţea de conducte la piroliza Arpechim, nu funcţionează, ceea ce face din nafta (materia primă care trebuie să se producă la Arpechim) o resursă rară.

Conducerea Oltchim refuză să înţeleagă dinamica actuală a pieţei mondiale şi faptul că actuala concurenţa mondială în afacerile cu PVC nu dă Oltchim o şansă de a supravieţui dacă Oltchim se axează pe producţia de PVC pe platforma din Rm. Vâlcea, bazată pe piroliza de la Arpechim.

Piaţa de PVC se caracterizează prin supracapacitate şi o concurenţă feroce, al cărei rezultat este o cursă între toţi producătorii de PVC pentru a avea cele mai mari capacităţi şi cea mai mare eficienţă şi a se îndepărta de producţia la scară mică de PVC, generatoare de pierderi.

Piaţa indică în mod clar că unităţile generatoare de pierderi vor fi închise planificat. Condiţiile economice proaste au forţat deja unii operatori din Europa şi Asia să-și închidă instalaţiile de piroliză.

Printre cele care au fost închise deja se numără instalaţii mai mici, precum instalaţiile de piroliză cu capacităţi mai mici de 400.000 tpa, cum ar fi Lukoil Neftochim Burgas, o instalaţie de acelaşi tip ca Arpechim, cu o capacitate de 150.000 tpa, sau instalația Lyondell de 300.000 tpa, care se află în Germania. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu Oltchim, dacă aceasta îşi va irosi resursele pe Arpechim.

Pirolizele noi care se construiesc în prezent au o capacitate de minim 1.000.000 tpa sau chiar mai mare, în timp ce societăţile care operează pirolize de capacităţi mai mici întreprind de urgenţă extinderea acestora la nivelul maxim posibil pentru a permite niveluri de eficienţă mai bune şi costuri mai mici de producţie, oferindu-le şansa de a concura cu jucătorii din domeniul etilenei şi derivaţilor de etilenă din Orientul Mijlociu şi Asia.

De exemplu, Petkim din Turcia, care în prezent are o instalaţie de piroliză cu o capacitate de 550.000 tpa, derulează un program de investiţii pentru creşterea capacităţii pirolizei la un nivel de minim 850.000 tpa. Aceeaşi creştere a capacității, de la 800.000 tpa la 1.080.000 tpa a avut loc la instalația BASF din Anvers şi la instalația Lotte din Coreea, care s-a extins de la 650.000 tpa la 1.070.000 tpa. De asemenea, Anwil din Polonia, care are în prezent o piroliză cu o capacitate de 700.000 tpa, derulează, de asemenea, un program de investiţii şi, până în 2015, intenţionează să atingă o capacitate de etilenă a pirolizei de 1.400.000 tpa.

Piroliza Arpechim are o capacitate de numai 185.000 tpa, ceea ce nu face producţia de etilenă în această locație viabilă din punct de vedere financiar, chiar dacă această unitate va fi repornită vreodată. Investiţia în achiziţionarea Arpechim este împotriva principiilor de afaceri şi a interesului Oltchim SA. Capacitatea mică şi tehnologiile învechite ale Arpechim conduc la un consum foarte mare de materii prime şi, ca urmare, acesta nu permite funcţionarea eficientă şi profitabilă.

Arpechim este o instalaţie care a generat pierderi, acesta fiind motivul pentru care Petrom a închis-o în noiembrie 2008. Restructurarea ei implică un grad ridicat de risc, precum şi costuri de investiţii foarte ridicate şi, luând în considerare standardele din industrie, în ciuda cheltuielilor mari de capital această investiţie nu va avea rezultate pozitive pentru companie.

Factorul cheie al succesului în cazul producţiei de etilenă (în piroliză) este costul materiilor prime şi al energiei. Acesta este motivul pentru care producătorii cei mai competitivi de etilenă și PVC sunt localizați în Orientul Mijlociu, unde pirolizele pot fi alimentate cu etan, care costă cu 80% mai puțin decât nafta. Alternativ, PVC-ul este produs pe scară largă în China, SUA şi Rusia unde costul energiei, al benzinei nafta sau al GPL-ului este mult mai mic decât în Europa. În acelaşi timp, singurii producători în Europa care supravieţuiesc concurenţei din partea ţărilor low-cost sunt companiile care au unităţi de producţie pe scară largă, moderne și foarte eficiente, fiind de 10 ori mai mari decât Arpechim sau chiar mai mari.

Î: Cererea mondială de PVC a scăzut în ultimii ani. Ce are de făcut Oltchim ca să recâştige cota de piaţă pe acest produs şi pe alte produse?

WZ: Oltchim nu-şi poate recâştiga cota pe piaţa de PVC, deoarece producţia profitabilă de PVC la Oltchim, bazată pe Arpechim, nu este posibilă. Acesta este motivul pentru care Oltchim trebuie restructurat, iar portofoliul său de produse – schimbat.

Viitorul Oltchim, după cum a fost menţionat anterior, stă în produse extrem de avansate şi de nişă, cu marje ridicate de profit, care pot fi fabricate la Oltchim pe baza unor materii prime importate, în urma unor investiţii cu costuri moderate în modernizarea instalaţiilor Oltchim existente, de oxo-alcooli, sodă şi polioli.

De asemenea, introducerea de investiţii de tip greenfield ar putea oferi Oltchim posibilitatea de a intra pe noi pieţe, precum şi posibilitatea de a dezvolta sinergii cu produsele existente în portofoliul său.

Î: Ce părere aveţi despre politica comercială a actualei conduceri a companiei?

WZ: Încă de la înfiinţarea sa ca societate pe acţiuni, Oltchim nu a fost supus niciodată unui proces de restructurare reală. Mai mult, Oltchim a fost întotdeauna susţinut artificial de către statul român, fiind şi motivul pentru care a ajuns la situaţia actuală.

PCC consideră că situaţia actuală a Oltchim este rezultatul unor factori interni şi nu a unor circumstanţe externe. Printre factorii interni responsabili pentru situaţia actuală a Oltchim putem nominaliza managementul defectuos, rămânerea în domenii de activitate producătoare de pierderi, lipsa de adaptare la cerinţele pieţei, etc.

PCC SE crede cu fermitate că este nevoie urgent de un plan de restructurare real care să dea Oltchim o şansă reală la îmbunătăţirea şi reorientarea portofoliului de produse, ceea ce va permite salvarea companiei şi dezvoltarea acesteia.

Cu toate acestea, cererile PCC SE privind începerea restructurării Oltchim şi dezvoltarea companiei în baza unei noi viziuni, a unor produse noi şi proiecte cu tehnologii moderne nu au fost luate în considerare de către acţionarul majoritar şi au fost ignorate de către conducere, în timp ce situaţia financiară a Oltchim s-a deteriorat continuu.

PCC SE se teme că acţiunile conducerii Oltchim, care duc la acumularea obligaţiilor financiare ale Oltchim, fără corectarea ineficienţelor interne la Oltchim, constituie cu adevărat o ameninţare la existenţa Oltchim SA şi sunt împotriva intereselor companiei. Oltchim SA, în forma sa actuală, nu este o companie capabilă să se autosusţină, care să poată supravieţui în economia pan-europeană şi globală fără sprijinul continuu al guvernului român. Acesta este un semnal clar că Oltchim SA are nevoie de un proces de restructurare.

Măsurile pe care conducerea Oltchim le implementează sub forma reeşalonării datoriilor şi vânzării unor active ale Oltchim nu constituie un program de restructurare, ci o activitate foarte dăunătoare care va avea un impact negativ asupra viitorului Oltchim.

Conducerea Oltchim, în loc să restructureze compania, vizează derularea unor noi programe de investiţii, care nu se întemeiază pe raţiuni de business sau pe cele economice.

Î: În situaţia actuală, consideraţi că privatizarea companiei va fi profitabilă pe termen lung?

WZ: În ciuda situaţiei financiare dezastruoase a Oltchim SA şi a semnelor evidente că societatea trebuie restructurată profund, conducerea Oltchim SA urmează în mod constant decizii de investiţii şi planuri care sunt irealizabile şi nerealiste.

În aprilie 2008, conducerea Oltchim şi-a prezentat strategia de a integra Oltchim SA cu instalaţia de piroliză devastată, învechită şi închisă de la Arpechim Piteşti.

PCC SE s-a opus vehement acestei achiziţii, arătând că instalaţia mică de piroliză din cadrul Arpechim (185.000 tpa), tehnologia învechită şi starea ei deplorabilă vor duce doar la escaladarea pierderilor Oltchim.

Cu toate acestea, tranzacţia a fost finalizată de către Oltchim SA în decembrie 2009 prin achiziţionarea pirolizei închise de la OMV-Petrom la valoarea de 1 EUR (1 euro). De atunci, instalaţia de piroliză nu este funcţională şi a sporit semnificativ pierderile Oltchim SA.

O prezentare a societăţii Oltchim SA, din 27 august 2010, schiţează planurile viitoare ale conducerii Oltchim de a „integra” în jurul companiei numeroase alte companii de stat, în vederea creării unui conglomerat uriaş cu Oltchim în centrul său.

Conform acestei prezentări, managementul Oltchim intenţionează să integreze următoarele societăţi şi activităţi cu capital de stat, după cum urmează: Oltchim Rm. Vâlcea, ca unitate centrală, piroliza şi secţia de petrochimie din Piteşti (preluate de Oltchim în decembrie 2009 şi care nu au fost repornite până în prezent), rafinăria din Piteşti (aflată în proprietatea OMV-Petrom, în prezent închisă şi nefuncţională dar programată spre vânzare până cel târziu în 2012), terminalul petrolier de la Marea Neagră (pentru a importa petrol din Marea Caspică, pentru a-l rafina şi a-l exporta din nou în Orientul Mijlociu – o ipoteză total nerealistă luând în considerare eficienţa producătorilor de petrol şi combustibil din Orientul Mijlociu), CET Govora (centrală termică bazată pe cărbune, aflată în proprietatea statului), exploatarea minieră Berbeşti (aflată în proprietatea statului), hidrocentralele de pe râul Olt (aflată în proprietatea statului) şi exploatarea sării „SALROM” (aflată în proprietatea statului).

PCC SE ar dori, de asemenea, să arate faptul că managementul Oltchim îşi reiterează aceste planuri în Memorandumul său, publicat pe site-ul Oltchim, ca parte a documentelor pregătite pentru Adunarea Generală a Acţionarilor Oltchim din 27 septembrie 2010.

În Memorandumul de mai sus, conducerea Oltchim nu-şi ascunde planurile de a crea un conglomerat în jurul Oltchim şi prevede că „…unităţile şi activităţile conexe să fie consolidate odată ce Oltchim îşi reia activitatea la capacitate maximă şi implementarea programelor de investiţii după cum s-a propus vizează: CET Govora SA, Exploatarea Minieră Rm. Valcea, Apele Române, firme de construcţii, companii de întreţinere, diferite servicii şi furnizori de produse.”

PCC consideră că acţiunile statului român şi ale conducerii Oltchim sunt incompatibile cu cele ale unui investitor privat. Prezentarea Oltchim subliniază câteva „economii” avute în vedere, dar nu ia în considerare situaţia financiară şi operaţională actuală a societăţilor menţionate, dintre care multe sunt în prezent unităţi distruse, generatoare de pierderi.

Prezentarea nu ia în calcul nevoile de investiţii ale fiecăreia dintre societăţile menţionate, nici sursele de finanţare sau perioada de amortizare preconizată pentru un astfel de plan de investiţii, care ar consuma miliarde de euro ca să fie finalizat, ceea ce-l face complet nerealist, având în vedere situaţia financiară a Oltchim, precum şi datoriile acumulate şi lipsa de eficienţă a tuturor entităţilor menţionate.

Ca atare, PCC consideră că privatizarea este cea mai bună soluţie pentru Oltchim SA – căci un investitor privat nu va permite irosirea resurselor companiei şi, indiferent cine va fi acţionarul majoritar privat, acesta nu va permite conducerii să genereze pierderi timp de zeci de ani fără nicio responabilitate şi fără a impune managementului restructurarea necesară pentru a corecta mecanismele interne ale companiei.

Sursa: NewsIn

Publicat in : Economic - FinanciarComments (1)