Chiar daca au trecut 166 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, si timpurile s-au modernizat, este suficient sa analizam cu atentie complexitatea publicisticii sale, pentru a ne da seama de actualitatea opiniilor politico-economice si sociale exprimate de acesta.
Manuscrisele poetului, articolele din publicatii precum ”Curierul de Iaşi” şi din „Timpul”, stau marturie investigatiilor si analizelor facute ca un adevarat economist profesionist, in contextul politicii economice si sociale nationale din acele timpuri.
Practic, aici razbate geniul eminescian, poetul fiind capabil, fara a avea la baza pregatire de natura economica, sa inteleaga si sa redea fidel si obiectiv, realitatile din vremea in care a trait, printr-o stradanie neobosita in a studia şi explicita conţinutul şi particularităţile fenomenelor şi proceselor noastre social-economice.
Desi nu avea studii ca economist, este cunoscut faptul ca Mihai Eminescu a frecventat cu regularitate, atât la Viena, cât şi la Berlin, cursurile unor reputaţi profesori de economie politică şi a citit o vastă literatură de specialitate: Platon şi Aristotel, Fr. Quesnay, A. Smith şi D. Ricardo, S. Simon, J.B. Say, Thomas Robert Malthus, D. Cantemir, N. Bălcescu, D.A. Marţian, P.S. Aurelian, A.D. Xenopol şi mulţi alţii.
Toate aceste idei, provenind din studiul gândirii economice antice, clasice şi moderne, universale şi naţionale, au fost valorificate de Eminescu in lucrari precum „Economia naţională” -o carte surprinzătoare prin actualitatea sa.
Preocupările economice eminesciene ce razbat din paginile scrierilor sale sunt dintre cele mai diverse: independenţa şi suveranitatea naţională – ca idee fundamentală a operei lui, rolul ţărănimii, strategia economică de creare şi dezvoltare a agriculturii şi industriei naţionale moderne, învăţământul profesional şi tehnic de specialitate corespunzător necesităţilor, transporturile şi comerţul, relaţiile financiare de credit şi bugetare, politica internă şi externă a protecţionismului – ca strategie economică.
Ideile promovate de catre poet sunt ilustrate cel mai graitor de citate din lucrarile acestuia:
”Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea tãrânei, ci iubirea trecutului. Fãrã cultul trecutului nu existã iubire de tarã.” (Reactiunea)
”Neaparat, e absolut necesar sa nu ramânem popor agricol, ci sa devenim si noi natie industriala, macar pentru trebuintele noastre; dar vezi, omul sa învete mai întâi carte si apoi sã calce a popã, trebuie mai întâi sã fii natie industrialã si abia dupã aceea sã ai legile si institutiile natiilor industriale” (Paralele economice)
„Mediul social si economic în care un popor trãieste nu trebuie schimbat peste noapte, ci încet, pentru ca oamenii sã aibã timpul necesar sã se adapteze conditiilor noi. Dacã reformele si schimbãrile vin peste noapte ca la noi, cu aruncarea în apã a oricãrei traditii, se ajunge unde am ajuns noi.” (Progresul real si cel fictiv)
Eminescu a imbogatit literatura economică şi social-politică romaneasca, valorificând experienta acumulata în timpul exercitării funcţiilor de revizor şcolar şi de ziarist, contribuind semnificativ la dezvoltarea teoriei economiei naţionale şi afirmarea ei pe plan international si care, se dovedeste astazi, la aniversarea a 166 de ani de la nasterea celui mai mare poet al neamului romanesc, mai actuala ca niciodata.
Desi dezvoltarea economica joaca un rol esential in devenirea oricarui popor, sa nu uitam ca cel care anima si da sens vietii este spiritul:
”Tu vrei un om să te socoti,
Cu ei să te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.
Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri –
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;”
Luceafarul