COMUNICAT DE PRESĂ: Legea Offshore – punctul de vedere al dlui prof. univ. dr. ing. Sorin Dimitriu, presedintele CCIB

Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) transmite Comunicatul de presă:

Legea offshore: ne dorim doar bani sau vrem o strategie energetică reală?

Legea exploatării resurselor offshore a provocat, de la adoptare, discuţii în contradictoriu, axate în special pe aspectele legate de fiscalitate.

Personal, consider că forma în care legea a fost votată reflectă atenţia deosebită care i-a fost acordată acestui aspect al fiscalităţii, dar ar fi eronat ca dezbaterea să fie purtată numai în jurul modului în care statul impozitează veniturile din exploatarea acestor resurse. Altfel, mecanismul de taxare este unul, în mare, adecvat, deşi, probabil, modificări vor mai exista.

Însă o re-abordare cuprinzătoare a fiscalităţii va trebui să pună în discuţie şi modelul de exploatare a acestor resurse.

Schimbarea modelului actual de exploatare presupune o modificare a paradigmei în care statul român se raportează la resursele sale minerale. Şi anume: exploatarea ar trebui să fie raţională, şi nu una bazată pe o filosofie strict fiscală. România nu are suficiente resurse încât să devină un mare jucător – nici pe piaţa petrolului, nici pe cea a gazului. Volumul resurselor din Marea Neagră, aşa cum este el apreciat de oficialităţi, s-ar ridica la 200 miliarde de metri cubi. Rezervele certe, aşa cum au rezultat în urma prospecţiunilor făcute de investitorii care au concesionat perimetrele din Marea Neagră, se ridică la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi (84 de miliarde în perimetrul concesionat de Exxon şi OMV şi 20 de miliarde în perimetrul Black Sea Oil and Gas), exploatabile în aproximativ 20-25 de ani.

Sub rezerva descoperirii de noi resurse între timp, România va rămâne, la capătul a două decenii şi jumătate, fără gazele naturale din zăcămintele offshore.

Adică, de fapt, dependentă încă o dată de importuri. În sine, faptul nu ar fi dramatic, dacă veniturile produse în timpul acestei ferestre de oportunitate ar fi folosite raţional, acoperind nevoi pe care bugetul nu le poate acomoda decât de-a lungul unei perioade foarte lungi (infrastructură rutieră, feroviară, infrastructură medicală, şi acestea sunt doar câteva exemple).

O a doua observaţie, care priveşte în special ideile pe care se bazează concesionarea şi exploatarea resurselor României, este că statul şi-ar putea maximiza profitul exploatând direct propriile resurse, ca parte a unui joint-venture sau prin proiecte în parteneriat public-privat. Este perspectiva din care privesc lucrurile de pildă norvegienii. Spre deosebire însă de ei, noi nu deţinem o companie integrată de petrol şi gaze, aşa cum Norvegia are Statoil, nu ştim exact  ce anume concesionăm, întrucât nu efectuăm prospecţiuni detailate înainte de a demara procesul de concesionare, şi nici nu contribuim la dezvoltarea proiectelor, ulterior concesionării, în baza unui parteneriat cu investitorul.

Aşadar, cu investiţii bine planificate, România şi-ar putea asigura venituri importante din exploatarea resurselor offshore, care, la fel ca orice resurse epuizabilă, de natură strategică, pot şi trebuie să fie vândute foarte scump.

Să nu cădem aşadar în capcana unei discuţii axate numai pe fiscalitate. Provocarea este mult mai mare şi ar trebui să răspundă la întrebarea: România îşi doreşte (doar) bani sau vrea o strategie energetică inteligentă şi sustenabilă?

Mai mult, România trebuie să-şi dorească chiar o strategie industrială, prin atragere de investitori care ar contribui la realizarea de beneficii consistente pentru economie, la poziţionarea României în rândul ţărilor cu potenţial industrial, la stabilizarea forţei de muncă calificate şi implicarea industriilor româneşti în realizarea proiectelor industriale.

Pe masură ce economia românească va oferi soluţii de prelucrare, se pot extinde zonele de exploatare.

Si incă o întrebare: ce ne presează acum să vindem tot ce ştim că avem sau bănuim că avem, fără nicio o strategie şi o gândire de planificare şi distribuţie a resurselor noastre energetice? După ce ne vom fi umplut visteria provizoriu ce vom fi lăsat în viitor?

Legea offshore trebuie regândită astfel încât să fie în acord cu evoluţiile din plan mondial şi cu o gândire de viitor asupra felului în care România trebuie să-şi gestioneze resursele – arma cea mai importantă în aceasta lume globalizată.

Sorin Dimitriu,

Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti

Descărcați aici: Legea Offshore Sorin Dimitriu

Sursa:

Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti
Str. Ion Ghica nr. 4, Sector 3, 030044, Bucuresti
Telefon: 021.3190132; 021.3185181, Fax: 021.3190133
E-mail: office@ccib.ro
Website: www.ccib.ro