Stema lui Cuza din 1861
Cea mai veche reprezentare heraldica romaneasca pastrata pana azi o regasim pe sigiliul pus de Mircea cel Batran pe tratatul cu Polonia, la 1390. Simbolurile prezente atunci se regasesc si in stema de azi a Romaniei: acvila, crucea, soarele si luna. Alte insemne heraldice ale vechimii romanesti, desi este sigur ca au existat, nu s-au pastrat, fiind sigilii domnesti usor de deteriorat. Specialistii vorbesc de stema lui Basarab I, „Rex Valachorum”, care este superioara primelor steme unguresti arpadiene, dar care s-a pierdut sau a fost distrusa de-a lungul secolelor. Ea avea multe elemente in comun cu stemele Asanestilor de la sudul Dunarii.

Dupa Mica Unire a Moldovei cu Tara Romaneasca (1859), cand domnitor a fost ales Alexandru Ioan Cuza, steagul Principatelor Romane, inca nerecunoscute in Europa, avea sa fie tricolorul orizontal, rosu, galben si albastru, in proportie de circa o treime pentru fiecare culoare. Data la care tricolorul este adoptat ca steag national este 22 iunie 1861. Peste el au fost amplasate emblemele celor doua tari romane (bourul cu stea intre coarne si acvila cruciata, cu tricolorul in gheara dreapta si sceptrul domnesc in stanga, prezente inca de la 1700 in stema lui Mavrocordat), iar in centrul noii constructii heraldice avea sa fie asezata coroana domneasca a statului. Este momentul ca noul nume al tarii sa fie anuntat lumii. Luase nastere Romania. Din 1863, culorile drapelului sunt asezate vertical. Stema este modificata: o acvila poarta pe piept coroana si tine o sabie si un sceptru in gheare, insotite de cuvintele „Honor et Patria” inscrise pe o esarfa.

Stema Regatului Român (1881-1921)

 

Dupa variante intermediare, stema Principatelor Romane (1859-1881) se va definitiva, odata cu incoronarea domnitorului Carol I de Hohenzolern Sigmaringen ca rege al Regatului Roman, la 10 Mai 1881. Potrivit regulilor heraldicii, stema este impartita in „cartiere” (careuri). Astfel, conform descrierii Comisiei Heraldice a Arhivelor Statului din Bucuresti, scutul, simbol al vitejiei, are, in primul cartier, pe fond azuriu, acvila incoronata si cruciata, purtand in gheare spada si sceptrul, totul de aur, flancata de un soare, tot de aur; in cartierul al doilea, pe rosu, un cap de zimbru cu stea intre coarne, flancat de o semiluna, totul din aur; un element heraldic nou, simbolul Olteniei, a fost introdus in cartierul al treilea: pe fond rosu, un leu incoronat iesea dintr-o coroana antica, flancat de o stea cu 6 raze, totul din aur; in cartierul al patrulea, pe azur, doi delfini din aur. Pe centru, scutul Casei domnitoare. Scutul, timbrat cu coroana regala, era sustinut de doi lei. Dupa proclamarea regatului, in 1881, se aduc unele modificari acestei steme. Printre altele, este inlocuita coroana din aur ce timbra mantoul de purpura si hermina cu coroana regala din otel, cu care a fost incoronat Carol I.

Stema Regatului României Intregite (1921-1947)

Potrivit Comisiei Heraldice a Arhivelor Statului din Bucuresti, Stema Romaniei, datand din 1921, atesta, in limbaj propriu stiintei blazonului, drumul poporului roman spre implinirea dezideratului sau national. Compozitia infatiseaza o acvila cruciata purtand insemnele puterii si avand pe piept un ecuson incarcat cu simboluri heraldice de veche traditie: „acvila cruciata si incoronata, soarele si luna (reprezentand Tara Romaneasca); capul de bour cu stea intre coarne, flancat de roza si semiluna (reprezentand Moldova); un leu trecand pe un pod peste valuri naturale (reprezentand Banatul); acvila insotita de soare, semiluna si sapte cetati (reprezentand Transilvania); doi delfini fata-n fata (desemnand regiunea maritima a tarii)”. Toate aceste elemente sunt protejate de coroana regala si de un pavilion de purpura cu ciucuri si franjuri si captusit cu hermina. Eliminand eventual scutul scartelat (impartit) alb-negru din centru, reprezentand familia Hohenzolern (dar de ce ar trebui eliminat, familia regala nu face parte din istoria nationala?), stema din 1921 ar fi trebuit repusa fara probleme pe fruntea statului roman.

 

Stema României, 1991

 

Acceptand totusi majoritatea dintre motivele stemei din 1921, parlamentarii FSN au impus heraldistilor romani ceea ce numim astazi stema Romaniei democratice. Aceasta stema se compune din doua scuturi suprapuse: scutul mare si scutul mic. Scutul mare, pe albastru, are o acvila de aur cu capul spre dreapta, cu ciocul si ghearele rosii, cu aripile deschise, tinand in cioc o cruce ortodoxa din aur, in gheara dreapta o sabie, iar in gheara stanga un buzdugan. Scutul mic, impartit in cinci cartiere, cuprinde stemele traditionale ale Tarii Romanesti, Moldovei, Banatului si Olteniei, Transilvaniei, cu Maramuresul si Crisana, si Tinuturilor Marii Negre. Lipsesc in principal coroana si mantia de purpura, ca si insemnele familiei regale – adica exact simbolurile intemeierii statului national roman modern.

 

Sursa:

Formula AS – Numarul 847 – Anul 2008 -Arhiva –

http://www.formula-as.ro/2008/847/spectator-38/stema-de-stat-a-romaniei-10500