În anul 2012, angajatorii încă au o percepţie deformată despre cei care suferă de o boală mintală, cu toate că statisticile interne şi internaţionale arată că bună parte din populaţie suferă de afecţiuni de acest fel.

25% dintre oameni dezvoltă tulburări mintale sau de comportament la un moment dat în viaţă. Aceste boli pot fi determinate genetic, dar, de cele mai multe ori sunt cauzate de factori sociali sau psihologici. Totodată pot rezulta dificultăţi de adaptare, implicând stări de depresie, anxietate şi confuzie.

„Am observat că dacă le spui celor din jur ce probleme ai, te evită. Nu trebuie să le spui pentru că ei cred că schizofrenia este o boală gravă. Eu nu am ascuns şi mi-au zis în faţă la interviul de angajare că le pare rău, dar nu pot angaja”, mărturiseşte Simona, o tânără din Cluj care a fost diagnosticată cu schizofrenie. Ea lucrat ca secretară şi a făcut cursuri de lucrător în comerţ, contabilitate şi servicii financiare.

Şi medicii le recomandă celor aflaţi în situaţii similare să întreţină o activitate. Însă, se întâmplă ca atunci când aceste persoane au mare nevoie de o adeverinţă de medicina muncii pentru a obţine o slujbă, să fie evaluaţi ca inapţi pentru muncă, chiar dacă nu figurează nicăieri ca pensionaţi pe caz de boală. Ovidiu care a urmat cursurile Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a avut o experienţă similară priminând un aviz negativ, întrucât suferă de schizofrenie . Ovidiu a încercat diferite joburi până acum de la agent de asigurări la agent de pază.

„Cred că e mai bine să nu spui, chiar dacă eşti apt şi poţi să munceşti. Mai mult te complici şi îţi faci probleme”, precizează Ovidiu.

Simona şi Ovidiu au beneficiat de programele Fundaţiei Estuar care până în prezent a deservit 86 de persoane– adulţi cu probleme psihice. 13 dintre beneficiari au un loc de muncă. Pe lângă activităţile terapeutice şi recreative, au fost desfăşurate şi 33 de activităţi lucrative

„Schizofrenia este una dintre cele mai costisitoare boli. Conform unor studii de cost-eficienţă, internările ajung la 12.000 de euro. Pe lângă acestea există şi costuri societale foarte mari, având în vedere că bolnavul este scos din uz de sistem, iar la modul cel mai ideal este pensionat. Chiar dacă starea se ameliorează considerabil, iar bolnavul reuşeşte să se recupereze, depensionarea persoanei nu prea se întâmplă, de aceea recomandăm să facă eforturi să-şi păstreze actualul loc de muncă”, explică prof. dr. Ioana Micluţia. Aceasta mai precizează că 1% din populaţie suferă de schizofrenie, boala fiind mult mai vehementă la tinereţe, dar se poate ameliora în timp. Pe lângă tratamentul şi terapie, bolnavul are nevoie să se recupereze social şi profesional. Consilierea îi implică atât pe bolnavi cât familia acestora.

Avantajele fiscale nu rezolvă problema integrării profesionale a celor cu deficienţe

În ciuda informărilor, prea puţini angajatori împărtăşesc convingerea că boala mintală poate fi vindecată sau ţinută sub control prin medicamente, terapie sau diferite feluri de suport.

Nici facilităţile sau scutirile fiscale (potrivit Legii 448/2006)  nu-i înduplecă să recruteze personal cu deficienţe.  Cei care se ocupă de consilierea persoanelor cu o afecţiune de acest fel le recomandă să facă tot posibilul să-şi menţină actualul loc de muncă.  Astfel în 60% din cazuri, cei cu deficienţe nu renunţă la job.

Dacă în Uniunea Europeană, nivelul de ocupare al forţei de muncă de persoane cu dizabilităţi era de 50%, în România doar 4,2% din totalul celor cu dizabilităţi aveau un serviciu la începutul anului 2010.

În Cluj existau doar 27 de unităţi protejate, adică firme care au cel puţin 30% din numărul total de angajaţi persoane cu handicap şi care au încheiat un contract individual de muncă. Potrivit articolului 82 din Legea 448/2006, unităţile protejate beneficiază de scutire de plata taxelor de înfiinţare, de plata impozitului pe profit, dacă 75% din acest fond este reinvestit, şi avantaje pentru a efectua traninguri gratuite pentru salariaţi.