Calitatea actului de justiţie înfăptuit de arbitraj


Criza financiară a generat inclusiv creşterea alarmantă a litigiilor comerciale între societăţile comerciale, motiv pentru care pe rolul instanţelor de judecată se află mii de dosare ale căror termene de soluţionare pot fi amânate ani la rând, procedură de natură a aduce grave prejudicii dinamismului ce caracterizează în primul rând mediul de afaceri.

În acest context, arbitrajul comercial devine o modalitate eficientă de soluţionare a litigiilor dintre comercianţi, prin intermediul căruia persoanele fizice sau juridice, părţi într-un raport juridic, care depinde exclusiv de voinţa părţilor, în prealabil exprimată prin inserarea clauzei compromisorii în conţinutul contractului încheiat.

Convenţia arbitrală sau clauza compromisorie –menţionată în art. 343 (1) din Codul de Procedura Civilă, şi prin care părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acestea să fie soluţionate pe calea arbitrajului, presupune precizarea arbitrilor sau modalitatea de numire a lor exclude- fără nici o rezervă- competenţa de soluţionare a litigiului de către instanţele judecătoreşti.

Însăşi puterea părţilor de a-şi desemna „judecătorii”, care au cunoştinţe profesionale în domeniul respectiv, pe baza încrederii ce le-o inspiră şi stabilirea regulilor de judecată, pe baza legii şi echităţii, constituie un prim avantaj pentru comercianţi faţă de soluţionarea litigiilor pe cale procedurii de drept comun.

Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă CCI Cluj are în structura sa 29 de arbitrii înscrişi pe o listă afişată pe www.ccicj.ro

În ceea ce priveşte, soluţionarea litigiilor de către Curtea de Arbitraj prezintă următoarele avantaje:

  1. Soluţionarea cu celeritate a litigiilor, tribunalul arbitral creeând obligaţia legală de a pronunţa o hotătâre în termenul de 5 luni de la data constituirii sale (art. 33 din Regulile de Procedură Arbitrală), dacă părţile nu au derogat de la regula imperativ prevăzută.
  2. Hotărârile arbitrale sunt definitive şi obligatorii pentru părţi, împotriva acestora nu se poate exercita decât o singură cale de atac- acţiunea în anulare- pentru motivele limitative prevăzute de lege, fiind excluse formele de atac prevăzute în dreptul comun, de cele mai multe ori printr-un abuz de drept părţile încercând, astfel, tergiversarea soluţionării litigiului.

Mai mult, la arbitraj nu este necesară îndeplinirea procedurii concilierii prealabile(art. 720 Codul de Procedură Civilă), hotărârea arbitrală pronunţată având puterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi poate fi executată silit. Totodată, hotărârile arbitrale se bucură de o largă recunoaştere internaţională, România, alături alte peste 100 de state, a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York în 1958.

  1. Costul arbitrajului este mai redus, statistic, cu circa 35% raportat la taxele achitate pentru proceduri de drept comun, de asemenea, în cazul renunţării la judecată înainte de emiterea citaţiilor pentru primul termen de înfăţişare, taxa arbitrală se reduce cu 75% din cuantumul ei, iar în cazul în care ca urmare a împăcării părţilor sau a renunţării la arbitrare, litigiul încetează la primul termen de înfăţişare, taxa arbitrală se reduce cu 50%. Taxele de arbitrare sunt exprimate procentual, regresiv, pe tranşe la valoarea obiectului litigiului. În arbitrajul intern aceste taxe includ şi onorariile arbitrilor.
  2. Confidenţialitatea constituie un alt avantaj în sensul că dacă în procedura de drept comun soluţionarea litigiilor se supune principiului publicităţii şedinţelor de judecată, în cazul arbitrajului comercial dezbaterile şi pronunţarea nu sunt publice, ceea ce are pe de-o parte rolul de a proteja credibilitatea şi prestigiul părţilor, iar pe de altă parte, înşişi arbitrii au obligaţia de a păstra confidenţialitatea dosarului, inclusiv prin aceea că nici o terţă persoană nu are acces la dosarul cauzei, fără a avea acordul scris din partea părţilor.
  3. Aproprierea mai pronunţată de spiritul afacerilor comerciale, prin rezolvarea litigiilor într-o atmosferă mai deschisă, lipsită de rigiditate şi formalisme. Disputele sunt inevitabile într-un mediu de afaceri, ca atare modul de soluţionare al acestora este extrem de important, ştiut fiind că cele prost administrate pot distruge relaţiile comerciale şi de afaceri.

Analizând arbitrajul prin prisma avantajelor enumerate apare ca evident faptul că această procedură este aptă să ofere o judecată mai apropiată de cerinţele şi spiritul relaţiilor de afaceri.

Concluzionând, arbitrajul nu reprezintă un concurent al justiţiei statale, relaţiile dintre jurisdicţia statală şi cea arbitrală sunt raporturi de întregire, complinire  a căilor de soluţionare a litigiilor, arbitrajul exprimând în esenţă materializarea facultăţilor pe care legea le oferă comercianţilor pentru soluţionarea eventualelor litigii cu maximă eficienţă, flexibilitate, celeritate şi profesionalism, toate acestea având ca unic scop întărirea calităţii actului de justiţie înfăptuit de arbitraj.

Autor: Rodica Filip, arbitru Curtea de Arbitraj de pe lângă CCIA Cluj