Ziua de 27 noiembrie 2016 prilejuieste unmoment deosebit, astazi implinindu-se 76 de ani de la moartea lui Nicolae Iorga – cel mai mare istoric al romanilor supranumit de catre George Calinescu ”Voltaire al Romaniei”.

Nascut in 1871 in Botosani, in casa avocatului Nicu Iorga şi a Zulniei, probabil ambii de origine aromână, Nicolae Iorga a fost considerat un titan al culturii româneşti interbelice exceland ca istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician. Inca din scoala primara s-a remarcat prin inteligenta deosebita si, desi perioada studiilor a fost marcata de o serie de evenimente mai putin fericite, elevul Iorga a reusit sa absolve liceul cu o medie mare. În 1888 a promovat examenele Facultății de Litere a Universității din Iași, fiind bursier, iar la terminarea primului an, a primit o dispensă de la Ministerul Educației al Regatului României, care i-a permis să dea examenele pentru cel de-al treilea an, pe care le-a si promovat cu succes. A urmat examenul de licență pe care l-a luat cu magna cum laude, prezentând o lucrare pe tema literaturii grecești care l-a consacrat în rândurile academicienilor, profesorul A. D. Xenopol considerandu-l „o minune de om”.

Aceste rezultate deosebite i-au deschis calea studiului in strainatate in Italia, in Franta la École pratique des hautes études si mai apoi in Germania, luandu-si doctoratul la Universitatea din Leipzig in august 1893.

• in 1894, dupa o serie de activitati de documentare si publicarea catorva lucrari de istorie, Iorga decide sa revina in Romania si devine membru activ al unei societati de dezbateri si suplinitor la catedra de istorie medievala a Universitatii Bucuresti.
• in 1895 pleaca din nou in strainatate, in Olanda si Italia in cautarea unor documente pentru lucrarile sale, la intoarcere devenind profesor titular si colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza alături de care a fondat grupul Alianței Antisemite Universale si Partidul Nationalist Democrat.
• in 1903 preia conducerea revistei Sămănătorul.
• s-a numărat printre marii gazetari ai vremii, iar la 10 mai 1906 a fondat cotidianul „Neamul Românesc”.
• din 1911 este membru activ al Academiei Române.
• in 18 aprilie 1931, Carol al II- lea l-a desemnat prim-ministru, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate. Mandatul sau dureaza pana la 31 mai 1932. Experienta nefericita ca prim-ministru il determina sa actioneze pentru educaţia morală, politică şi culturală a poporului roman, împotriva Gărzii de Fier, „Neamul Românesc” fiind o adevărată tribună antifascistă a României.
• anul 1938 marcheaza o perioada tulbure care culmineaza cu asasinarea liderului Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu si cu culpabilizarea lui Iorga pentru aceasta, legionarii considerandu-l principalul vinovat si referindu-se la el ca ”sinistra vedenie cu barba si umbrela”.
• in 27 noiembrie 1940, la 69 de ani, Iorga este ridicat de la locuinta sa din Sinaia de catre reprezentanti ai Politiei legionare pentru interogatoriu. A doua zi este gasit asasinat la marginea padurii Strejnic, de langa Ploiesti, fiind impuscat de noua ori. Motivele, modul dar si faptasi asasinatului lui Iorga sunt si astazi controversate. La aflarea vestii, universitatile din strainatate au arborat drapelele in berna, spre deosebire de Universitatea din Bucuresti unde nu au fost arborate insemne de doliu.

In urma activitatii lui Nicolae Iorga, patrimoniul cultural romanesc a fost imbogatit cu un număr uriaș de publicații; aproximativ 1.250 de volume si 25.000 de articole. Opera sa istorica cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipariturilor, a calatorilor în străinatate etc.

Citeva din publicatiile mai importante: Studii și documente cu privire la istoria romanilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Stefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfantul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost).

Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale; a fost membru al Parlamentului în mai multe legislaturi, remarcandu-se ca un reputat orator, temut de adversarii săi politici.