În septembrie, Codul insolvenţei ar putea ajunge pe masa Guvernului, iar specialiştii speră ca până la finele acestui an să intre deja în vigoare. Apar modificări semnificative, majoritatea orientate înspre limitarea posibilităţilor ca insolvenţa să fie utilizată abuziv. O altă parte vizează egalizarea drepturilor creditorilor cu cele ale debitorilor.

Modificările aduse celor două coduri civile, precum şi explozia din ultimii ani a insolvenţelor nu puteau să nu ducă la schimbarea legislaţiei insolvenţei, susţin specialiştii. Astfel, a apărut ideea construirii primului Cod al insolvenţei din Europa. O primă formă a documentului este acum gata şi se pregăteşte să ajungă pe masa Guvernului după o perioadă  în care va sta, pentru consultare, pe site-ul Ministerului Justiţiei.

Actul va conţine tot ceea ce înseamnă proceduri de insolvenţă şi preinsolvenţă, inclusiv legea falimentului băncilor, a societăţilor de asigurări, precum şi reglementarea insolvenţei transfrontaliere. O noutate absolută o constituie reglementarea insolvenţei grupurilor de firme sau a holdingurilor.

De altfel, revista Capital a scris în premieră despre cele mai importante modificări încă din luna martie. Principalul scop al noului Cod este descurajarea utilizării frauduloase a procedurilor de insolvenţă şi stimularea, pe cât posibil, a reorganizărilor.

În prezent, doar aproximativ 5% din firmele care intră în insolvenţă reuşesc să evite falimentul, în condiţiile în care, în ultimii cinci ani, peste 100.000 de firme au utilizat această procedură. Cazurile în care administratorii îşi cer singuri insolvenţa şi apoi încearcă, prin diverse metode, să păstreze controlul asupra firmei fără a mai achita datoriile către creditori sunt din ce în ce mai frecvente, iar legea actuală este destul de permisivă în acest sens. Noul Cod aduce însă schimbări majore şi din acest punct de vedere.

Proritate şi avantaje pentru creditori

Actuala formă a Codului, elaborată de un grup de 30 de specialişti din mediul privat, dar şi din Executiv,  aduce câteva modificări menite să asigure echilibrul dintre interesele debitorului şi cele ale creditorului, în condiţiile în care actuala lege tinde să favorizeze datornicul.

Florin Moţiu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, aminteşte aceste modificări. Este vorba, în primul rând, despre egalizarea timpului în care se judecă cererile de insolvenţă. Acum, cererea depusă de debitor are termen maxim de 5 zile, în timp ce creditorii au de aşteptat luni de zile.

Codul propune ca cererile creditorilor să fie judecate în termen de 5 zile după ce se ataşează la solicitările făcute de debitori. În al doilea rând, se introduce o valoare minimă a datoriilor (90.000 de lei), nivel de la care debitorul îşi poate cere insolvenţa.  În cazul creditorilor, această valoare se limitează la 45.000 de lei. De asemenea, creditorul care solicită insolvenţa va primi un termen la care îşi va recupera creanţa. „Pentru evitarea aprobării unor planuri de organizare susţinute de un număr mic de creditori, se introduce un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv 30% din total masă credală“, spune Moţiu, precizând că, în prezent, o astfel de situaţie se aprobă prin manipularea grupelor de vot, fiind un plan fără corespondent în valoarea creanţelor.

În plus, creditorul va putea cere insolvenţa după doar 30 de zile din momentul în care creanţa sa împotriva patrimoniului debitorului a devenit certă şi exigibilă, faţă de 90 de zile care este termenul în prezent. Codul prevede şi măsuri menite să eficientizeze procedura.

Cea mai importantă dintre ele spune că termenul pentru depunerea întâmpinării este limitat la zece zile de la comunicare, răspunsul la întâmpinare nu mai este obligatoriu, iar judecătorul sindic va fixa în maximum 3 zile un termen de judecată.

Cu ochii pe administratori

Codul insolvenţei aduce, de asemenea, noutăţi şi în ceea ce priveşte răspunderea administratorilor care, intenţionat sau pur şi simplu din incompetenţă, au adus firma în stare de insolvenţă. Aceştia ar putea fi chiar obligaţi să aducă bani de acasă pentru a acoperi datoriile firmei.

Administratorii sunt şi în prezent pasibili de sancţiuni, însă noua lege introduce o enumerare explicită a situaţiilor în care administratorul poate fi tras la răspundere. Se va considera că acele persoane sunt responsabile dacă au folosit bunurile sau creditele firmei în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au făcut acte de comerţ în interes personal sub acoperirea firmei, au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, firma la încetarea de plăţi, au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.

La acestea se adaugă faptele care demonstrează că au deturnat sau au ascuns o parte din activul firmei ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura firmei fonduri în scopul întârzierii încetării de plăţi, au plătit sau au dispus să se plătească, în luna precedentă încetării plăţilor, cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

Modificări esenţiale în codul insolvenţei

Este reglementată în premieră insolvenţa grupurilor de firme. Insolvenţa holdingului va fi tratată unitar, cu un singur administrator şi o singură instanţă de judecată. Se evită astfel situaţiile în care patroni de holdinguri treceau activele viabile pe unele firme şi datoriile pe altele, pentru care solicitau insolvenţa.

Sunt definite explicit situaţiile în care administratorii pot fi traşi la răspundere pentru situaţia în care a ajuns firma insolventă. Judecătorul sindic are posibilitatea de a aplica sancţiuni care merg până la obligarea respectivului admi­nistrator să achite, cu bani de acasă, o parte din datoriile firmei.

Se modifică termene şi praguri în sprijinul creditorilor. Cererile acestora vor putea fi judecate în acelaşi timp cu cererile debitorului, vechimea creanţei de la care se poate face cerere de insolvenţă scade de la 90 de zile la 30 de zile. Se introduce un prag pentru datoriile minime de la care o firmă îşi poate cere insolvenţa. Se introduce un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului de reorganizare, încercându-se evitarea manipulărilor din partea debitorului.
„Cred că trebuie să avem şi o asemenea reglementare, a insolvenţei persoanelor fizice. Opoziţia care există în acest moment este parţial nejustificată.”
Florin Moţiu, secretar de stat MJ

”Insolvența este văzută ca o cale ușoară, dar nenaturală de a scăpa de datorii. Pe termen scurt, e posibil să meargă, dar nu şi pe termen lung.”
Cristian Ionescu, Expense Reduction Analysts

Sursa: Capital